propulsa
propulsa
propulsa f sg
prōpulsā
propulsa
Borrowed from French propulser, from Latin propulsare.
a propulsa (third-person singular present propulsează, past participle propulsat) 1st conj.
infinitive | a propulsa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | propulsând | ||||||
past participle | propulsat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | propulsez | propulsezi | propulsează | propulsăm | propulsați | propulsează | |
imperfect | propulsam | propulsai | propulsa | propulsam | propulsați | propulsau | |
simple perfect | propulsai | propulsași | propulsă | propulsarăm | propulsarăți | propulsară | |
pluperfect | propulsasem | propulsaseși | propulsase | propulsaserăm | propulsaserăți | propulsaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să propulsez | să propulsezi | să propulseze | să propulsăm | să propulsați | să propulseze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | propulsează | propulsați | |||||
negative | nu propulsa | nu propulsați |
propulsa