a propăvădui (third-person singular present propăvăduiește, past participle propăvăduit) 4th conj.
infinitive | a propăvădui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | propăvăduind | ||||||
past participle | propăvăduit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | propăvăduiesc | propăvăduiești | propăvăduiește | propăvăduim | propăvăduiți | propăvăduiesc | |
imperfect | propăvăduiam | propăvăduiai | propăvăduia | propăvăduiam | propăvăduiați | propăvăduiau | |
simple perfect | propăvăduii | propăvăduiși | propăvădui | propăvăduirăm | propăvăduirăți | propăvăduiră | |
pluperfect | propăvăduisem | propăvăduiseși | propăvăduise | propăvăduiserăm | propăvăduiserăți | propăvăduiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să propăvăduiesc | să propăvăduiești | să propăvăduiască | să propăvăduim | să propăvăduiți | să propăvăduiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | propăvăduiește | propăvăduiți | |||||
negative | nu propăvădui | nu propăvăduiți |