prospecta
prōspecta
prōspectā
prospecta
Borrowed from French prospecter.
a prospecta (third-person singular present prospectează, past participle prospectat) 1st conj.
infinitive | a prospecta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | prospectând | ||||||
past participle | prospectat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | prospectez | prospectezi | prospectează | prospectăm | prospectați | prospectează | |
imperfect | prospectam | prospectai | prospecta | prospectam | prospectați | prospectau | |
simple perfect | prospectai | prospectași | prospectă | prospectarăm | prospectarăți | prospectară | |
pluperfect | prospectasem | prospectaseși | prospectase | prospectaserăm | prospectaserăți | prospectaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să prospectez | să prospectezi | să prospecteze | să prospectăm | să prospectați | să prospecteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | prospectează | prospectați | |||||
negative | nu prospecta | nu prospectați |
prospecta