prosterna
prosterna
prosterna
Borrowed from French prosterner.
a prosterna (third-person singular present prosternă, past participle prosternat) 1st conj.
infinitive | a prosterna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | prosternând | ||||||
past participle | prosternat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | prostern | prosterni | prosternă | prosternăm | prosternați | prosternă | |
imperfect | prosternam | prosternai | prosterna | prosternam | prosternați | prosternau | |
simple perfect | prosternai | prosternași | prosternă | prosternarăm | prosternarăți | prosternară | |
pluperfect | prosternasem | prosternaseși | prosternase | prosternaserăm | prosternaserăți | prosternaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să prostern | să prosterni | să prosterne | să prosternăm | să prosternați | să prosterne | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | prosternă | prosternați | |||||
negative | nu prosterna | nu prosternați |
prosterna