prōvēnī
Borrowed from French provenir.
a proveni (third-person singular present provine, past participle provenit) 4th conj.
infinitive | a proveni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | provenind | ||||||
past participle | provenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | proven | proveni | provene | provenim | proveniți | proven | |
imperfect | proveneam | proveneai | provenea | proveneam | proveneați | proveneau | |
simple perfect | provenii | proveniși | proveni | provenirăm | provenirăți | proveniră | |
pluperfect | provenisem | proveniseși | provenise | proveniserăm | proveniserăți | proveniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să proven | să proveni | să provenă | să provenim | să proveniți | să provenă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | provene | proveniți | |||||
negative | nu proveni | nu proveniți |