provoca
provoca
prōvocā
provoca
Borrowed from French provoquer, Latin provocare.
a provoca (third-person singular present provoacă, past participle provocat) 1st conjugation
infinitive | a provoca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | provocând | ||||||
past participle | provocat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | provoc | provoci | provoacă | provocăm | provocați | provoacă | |
imperfect | provocam | provocai | provoca | provocam | provocați | provocau | |
simple perfect | provocai | provocași | provocă | provocarăm | provocarăți | provocară | |
pluperfect | provocasem | provocaseși | provocase | provocaserăm | provocaserăți | provocaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să provoc | să provoci | să provoace | să provocăm | să provocați | să provoace | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | provoacă | provocați | |||||
negative | nu provoca | nu provocați |
provoca