a pufui (third-person singular present pufuiește, past participle pufuit) 4th conj.
infinitive | a pufui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pufuind | ||||||
past participle | pufuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pufuiesc | pufuiești | pufuiește | pufuim | pufuiți | pufuiesc | |
imperfect | pufuiam | pufuiai | pufuia | pufuiam | pufuiați | pufuiau | |
simple perfect | pufuii | pufuiși | pufui | pufuirăm | pufuirăți | pufuiră | |
pluperfect | pufuisem | pufuiseși | pufuise | pufuiserăm | pufuiserăți | pufuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pufuiesc | să pufuiești | să pufuiască | să pufuim | să pufuiți | să pufuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pufuiește | pufuiți | |||||
negative | nu pufui | nu pufuiți |