Borrowed from French ponctionner.
a puncționa (third-person singular present puncționează, past participle puncționat) 1st conjugation
infinitive | a puncționa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | puncționând | ||||||
past participle | puncționat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | puncționez | puncționezi | puncționează | puncționăm | puncționați | puncționează | |
imperfect | puncționam | puncționai | puncționa | puncționam | puncționați | puncționau | |
simple perfect | puncționai | puncționași | puncționă | puncționarăm | puncționarăți | puncționară | |
pluperfect | puncționasem | puncționaseși | puncționase | puncționaserăm | puncționaserăți | puncționaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să puncționez | să puncționezi | să puncționeze | să puncționăm | să puncționați | să puncționeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | puncționează | puncționați | |||||
negative | nu puncționa | nu puncționați |