Borrowed from Old Church Slavonic поустꙑни (pustyni), from Proto-Slavic *pustyni, from *pustъ.
pustiu m or n (feminine singular pustie, plural pustii)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative/ accusative |
indefinite | pustiu | pustie | pustii | pustii | |||
definite | pustiul | pustia | pustiii | pustiile | ||||
genitive/ dative |
indefinite | pustiu | pustii | pustii | pustii | |||
definite | pustiului | pustiei | pustiilor | pustiilor |
pustiu m (plural pustii)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | pustiu | pustiul | pustiuri | pustiurile | |
genitive-dative | pustiu | pustiului | pustiuri | pustiurilor | |
vocative | pustiule | pustiurilor |