Inherited from Vulgar Latin *putīre, from Latin putēre, ultimately from Proto-Indo-European *puH-.
a puți (third-person singular present pute, past participle puțit) 4th conjugation
infinitive | a puți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | puțind | ||||||
past participle | puțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | put | puți | pute | puțim | puțiți | put | |
imperfect | puțeam | puțeai | puțea | puțeam | puțeați | puțeau | |
simple perfect | puții | puțiși | puți | puțirăm | puțirăți | puțiră | |
pluperfect | puțisem | puțiseși | puțise | puțiserăm | puțiserăți | puțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să put | să puți | să pută | să puțim | să puțiți | să pută | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | puți pute |
puțiți | |||||
negative | nu puți | nu puțiți |