a pâcâi (third-person singular present pâcâie, past participle pâcâit) 4th conj.
infinitive | a pâcâi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pâcâind | ||||||
past participle | pâcâit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pâcâi | pâcâi | pâcâie | pâcâim | pâcâiți | pâcâie | |
imperfect | pâcâiam | pâcâiai | pâcâia | pâcâiam | pâcâiați | pâcâiau | |
simple perfect | pâcâii | pâcâiși | pâcâi | pâcâirăm | pâcâirăți | pâcâiră | |
pluperfect | pâcâisem | pâcâiseși | pâcâise | pâcâiserăm | pâcâiserăți | pâcâiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pâcâi | să pâcâi | să pâcâie | să pâcâim | să pâcâiți | să pâcâie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pâcâie | pâcâiți | |||||
negative | nu pâcâi | nu pâcâiți |