a pâcăi (third-person singular present pâcăie, past participle pâcăit) 4th conj.
infinitive | a pâcăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pâcăind | ||||||
past participle | pâcăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pâcăi | pâcăi | pâcăie | pâcăim | pâcăiți | pâcăie | |
imperfect | pâcăiam | pâcăiai | pâcăia | pâcăiam | pâcăiați | pâcăiau | |
simple perfect | pâcăii | pâcăiși | pâcăi | pâcăirăm | pâcăirăți | pâcăiră | |
pluperfect | pâcăisem | pâcăiseși | pâcăise | pâcăiserăm | pâcăiserăți | pâcăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pâcăi | să pâcăi | să pâcăie | să pâcăim | să pâcăiți | să pâcăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pâcăie | pâcăiți | |||||
negative | nu pâcăi | nu pâcăiți |