a răcăni (third-person singular present răcănie, past participle răcănit) 4th conj.
infinitive | a răcăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răcănind | ||||||
past participle | răcănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răcăn | răcăni | răcăne | răcănim | răcăniți | răcăn | |
imperfect | răcăneam | răcăneai | răcănea | răcăneam | răcăneați | răcăneau | |
simple perfect | răcănii | răcăniși | răcăni | răcănirăm | răcănirăți | răcăniră | |
pluperfect | răcănisem | răcăniseși | răcănise | răcăniserăm | răcăniserăți | răcăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răcăn | să răcăni | să răcănă | să răcănim | să răcăniți | să răcănă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răcăne | răcăniți | |||||
negative | nu răcăni | nu răcăniți |