Unknown.
a rătuti (third-person singular present rătutește, past participle rătutit) 4th conj.
infinitive | a rătuti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rătutind | ||||||
past participle | rătutit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rătutesc | rătutești | rătutește | rătutim | rătutiți | rătutesc | |
imperfect | rătuteam | rătuteai | rătutea | rătuteam | rătuteați | rătuteau | |
simple perfect | rătutii | rătutiși | rătuti | rătutirăm | rătutirăți | rătutiră | |
pluperfect | rătutisem | rătutiseși | rătutise | rătutiserăm | rătutiserăți | rătutiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rătutesc | să rătutești | să rătutească | să rătutim | să rătutiți | să rătutească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rătutește | rătutiți | |||||
negative | nu rătuti | nu rătutiți |