From răzălău.
a răzălui (third-person singular present răzăluiește, past participle răzăluit) 4th conj.
infinitive | a răzălui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răzăluind | ||||||
past participle | răzăluit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răzăluiesc | răzăluiești | răzăluiește | răzăluim | răzăluiți | răzăluiesc | |
imperfect | răzăluiam | răzăluiai | răzăluia | răzăluiam | răzăluiați | răzăluiau | |
simple perfect | răzăluii | răzăluiși | răzălui | răzăluirăm | răzăluirăți | răzăluiră | |
pluperfect | răzăluisem | răzăluiseși | răzăluise | răzăluiserăm | răzăluiserăți | răzăluiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răzăluiesc | să răzăluiești | să răzăluiască | să răzăluim | să răzăluiți | să răzăluiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răzăluiește | răzăluiți | |||||
negative | nu răzălui | nu răzăluiți |