a reacoperi (third-person singular present reacopăre, past participle reacoperit) 4th conj.
infinitive | a reacoperi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | reacoperind | ||||||
past participle | reacoperit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | reacoper | reacoperi | reacopere | reacoperim | reacoperiți | reacoper | |
imperfect | reacopeream | reacopereai | reacoperea | reacopeream | reacopereați | reacopereau | |
simple perfect | reacoperii | reacoperiși | reacoperi | reacoperirăm | reacoperirăți | reacoperiră | |
pluperfect | reacoperisem | reacoperiseși | reacoperise | reacoperiserăm | reacoperiserăți | reacoperiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să reacoper | să reacoperi | să reacoperă | să reacoperim | să reacoperiți | să reacoperă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | reacopere | reacoperiți | |||||
negative | nu reacoperi | nu reacoperiți |