reafirma
reafirma
Borrowed from French réaffirmer.
a reafirma (third-person singular present reafirmă, past participle reafirmat) 1st conjugation
infinitive | a reafirma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | reafirmând | ||||||
past participle | reafirmat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | reafirm | reafirmi | reafirmă | reafirmăm | reafirmați | reafirmă | |
imperfect | reafirmam | reafirmai | reafirma | reafirmam | reafirmați | reafirmau | |
simple perfect | reafirmai | reafirmași | reafirmă | reafirmarăm | reafirmarăți | reafirmară | |
pluperfect | reafirmasem | reafirmaseși | reafirmase | reafirmaserăm | reafirmaserăți | reafirmaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să reafirm | să reafirmi | să reafirme | să reafirmăm | să reafirmați | să reafirme | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | reafirmă | reafirmați | |||||
negative | nu reafirma | nu reafirmați |
reafirma