a reatribui (third-person singular present reatribuie, past participle reatribuit) 4th conj.
infinitive | a reatribui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | reatribuind | ||||||
past participle | reatribuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | reatribui | reatribui | reatribuie | reatribuim | reatribuiți | reatribuie | |
imperfect | reatribuiam | reatribuiai | reatribuia | reatribuiam | reatribuiați | reatribuiau | |
simple perfect | reatribuii | reatribuiși | reatribui | reatribuirăm | reatribuirăți | reatribuiră | |
pluperfect | reatribuisem | reatribuiseși | reatribuise | reatribuiserăm | reatribuiserăți | reatribuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să reatribui | să reatribui | să reatribuie | să reatribuim | să reatribuiți | să reatribuie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | reatribuie | reatribuiți | |||||
negative | nu reatribui | nu reatribuiți |