rebuta
rebuta
a rebuta (third-person singular present rebutează, past participle rebutat) 1st conj.
infinitive | a rebuta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rebutând | ||||||
past participle | rebutat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rebutez | rebutezi | rebutează | rebutăm | rebutați | rebutează | |
imperfect | rebutam | rebutai | rebuta | rebutam | rebutați | rebutau | |
simple perfect | rebutai | rebutași | rebută | rebutarăm | rebutarăți | rebutară | |
pluperfect | rebutasem | rebutaseși | rebutase | rebutaserăm | rebutaserăți | rebutaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rebutez | să rebutezi | să rebuteze | să rebutăm | să rebutați | să rebuteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rebutează | rebutați | |||||
negative | nu rebuta | nu rebutați |