a recădea (third-person singular present recade, past participle recăzut) 2nd conj.
infinitive | a recădea | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | recăzând | ||||||
past participle | recăzut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | recăd | recăzi | recăde | recădem | recădeți | recăd | |
imperfect | recădeam | recădeai | recădea | recădeam | recădeați | recădeau | |
simple perfect | recăzui | recăzuși | recăzu | recăzurăm | recăzurăți | recăzură | |
pluperfect | recăzusem | recăzuseși | recăzuse | recăzuserăm | recăzuserăți | recăzuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să recăd | să recăzi | să recădă | să recădem | să recădeți | să recădă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | recăde | recădeți | |||||
negative | nu recădea | nu recădeți |