a rechema (third-person singular present rechemă, past participle rechemat) 1st conj.
infinitive | a rechema | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rechemând | ||||||
past participle | rechemat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rechem | rechemi | rechemă | rechemăm | rechemați | rechemă | |
imperfect | rechemam | rechemai | rechema | rechemam | rechemați | rechemau | |
simple perfect | rechemai | rechemași | rechemă | rechemarăm | rechemarăți | rechemară | |
pluperfect | rechemasem | rechemaseși | rechemase | rechemaserăm | rechemaserăți | rechemaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rechem | să rechemi | să recheme | să rechemăm | să rechemați | să recheme | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rechemă | rechemați | |||||
negative | nu rechema | nu rechemați |