Borrowed from French réquisitionner.
a rechiziționa (third-person singular present rechiziționează, past participle rechiziționat) 1st conjugation
infinitive | a rechiziționa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rechiziționând | ||||||
past participle | rechiziționat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rechiziționez | rechiziționezi | rechiziționează | rechiziționăm | rechiziționați | rechiziționează | |
imperfect | rechiziționam | rechiziționai | rechiziționa | rechiziționam | rechiziționați | rechiziționau | |
simple perfect | rechiziționai | rechiziționași | rechiziționă | rechiziționarăm | rechiziționarăți | rechiziționară | |
pluperfect | rechiziționasem | rechiziționaseși | rechiziționase | rechiziționaserăm | rechiziționaserăți | rechiziționaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rechiziționez | să rechiziționezi | să rechiziționeze | să rechiziționăm | să rechiziționați | să rechiziționeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rechiziționează | rechiziționați | |||||
negative | nu rechiziționa | nu rechiziționați |