recopia
recopia
Borrowed from French recopier.
a recopia (third-person singular present recopiează, past participle recopiat) 1st conj.
infinitive | a recopia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | recopiind | ||||||
past participle | recopiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | recopiez | recopiezi | recopiază | recopiem | recopiați | recopiază | |
imperfect | recopiam | recopiai | recopia | recopiam | recopiați | recopiau | |
simple perfect | recopiai | recopiași | recopie | recopiarăm | recopiarăți | recopiară | |
pluperfect | recopiasem | recopiaseși | recopiase | recopiaserăm | recopiaserăți | recopiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să recopiez | să recopiezi | să recopieze | să recopiem | să recopiați | să recopieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | recopiază | recopiați | |||||
negative | nu recopia | nu recopiați |