rectifica
rēctificā
rectifica
Borrowed from French rectifier, from Latin rectificare.
a rectifica (third-person singular present rectifică, past participle rectificat) 1st conjugation
infinitive | a rectifica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rectificând | ||||||
past participle | rectificat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rectific | rectifici | rectifică | rectificăm | rectificați | rectifică | |
imperfect | rectificam | rectificai | rectifica | rectificam | rectificați | rectificau | |
simple perfect | rectificai | rectificași | rectifică | rectificarăm | rectificarăți | rectificară | |
pluperfect | rectificasem | rectificaseși | rectificase | rectificaserăm | rectificaserăți | rectificaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rectific | să rectifici | să rectifice | să rectificăm | să rectificați | să rectifice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rectifică | rectificați | |||||
negative | nu rectifica | nu rectificați |
rectifica