From recunoaște + -ință, after French reconnaissance.
recunoștință f (plural recunoștințe)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) recunoștință | recunoștința | (niște) recunoștințe | recunoștințele |
genitive/dative | (unei) recunoștințe | recunoștinței | (unor) recunoștințe | recunoștințelor |
vocative | recunoștință, recunoștințo | recunoștințelor |