Borrowed from French recourber.
a recurba (third-person singular present recurbează, past participle recurbat) 1st conj.
infinitive | a recurba | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | recurbând | ||||||
past participle | recurbat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | recurbez | recurbezi | recurbează | recurbăm | recurbați | recurbează | |
imperfect | recurbam | recurbai | recurba | recurbam | recurbați | recurbau | |
simple perfect | recurbai | recurbași | recurbă | recurbarăm | recurbarăți | recurbară | |
pluperfect | recurbasem | recurbaseși | recurbase | recurbaserăm | recurbaserăți | recurbaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să recurbez | să recurbezi | să recurbeze | să recurbăm | să recurbați | să recurbeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | recurbează | recurbați | |||||
negative | nu recurba | nu recurbați |