a recântări (third-person singular present recântărește, past participle recântărit) 4th conj.
infinitive | a recântări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | recântărind | ||||||
past participle | recântărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | recântăresc | recântărești | recântărește | recântărim | recântăriți | recântăresc | |
imperfect | recântăream | recântăreai | recântărea | recântăream | recântăreați | recântăreau | |
simple perfect | recântării | recântăriși | recântări | recântărirăm | recântărirăți | recântăriră | |
pluperfect | recântărisem | recântăriseși | recântărise | recântăriserăm | recântăriserăți | recântăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să recântăresc | să recântărești | să recântărească | să recântărim | să recântăriți | să recântărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | recântărește | recântăriți | |||||
negative | nu recântări | nu recântăriți |