rediscuta
Borrowed from French rediscuter.
a rediscuta (third-person singular present rediscută, past participle rediscutat) 1st conj.
infinitive | a rediscuta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rediscutând | ||||||
past participle | rediscutat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rediscut | rediscuți | rediscută | rediscutăm | rediscutați | rediscută | |
imperfect | rediscutam | rediscutai | rediscuta | rediscutam | rediscutați | rediscutau | |
simple perfect | rediscutai | rediscutași | rediscută | rediscutarăm | rediscutarăți | rediscutară | |
pluperfect | rediscutasem | rediscutaseși | rediscutase | rediscutaserăm | rediscutaserăți | rediscutaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rediscut | să rediscuți | să rediscute | să rediscutăm | să rediscutați | să rediscute | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rediscută | rediscutați | |||||
negative | nu rediscuta | nu rediscutați |
rediscuta