refugi m (plural refugis)
refūgī
a refugi (third-person singular present refuge, past participle refugit) 4th conj.
infinitive | a refugi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | refugind | ||||||
past participle | refugit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | refug | refugi | refuge | refugim | refugiți | refug | |
imperfect | refugeam | refugeai | refugea | refugeam | refugeați | refugeau | |
simple perfect | refugii | refugiși | refugi | refugirăm | refugirăți | refugiră | |
pluperfect | refugisem | refugiseși | refugise | refugiserăm | refugiserăți | refugiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să refug | să refugi | să refugă | să refugim | să refugiți | să refugă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | refuge | refugiți | |||||
negative | nu refugi | nu refugiți |