regurgita
Borrowed from French régurgiter.
a regurgita (third-person singular present regurgitează, past participle regurgitat) 1st conj.
infinitive | a regurgita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | regurgitând | ||||||
past participle | regurgitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | regurgitez | regurgitezi | regurgitează | regurgităm | regurgitați | regurgitează | |
imperfect | regurgitam | regurgitai | regurgita | regurgitam | regurgitați | regurgitau | |
simple perfect | regurgitai | regurgitași | regurgită | regurgitarăm | regurgitarăți | regurgitară | |
pluperfect | regurgitasem | regurgitaseși | regurgitase | regurgitaserăm | regurgitaserăți | regurgitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să regurgitez | să regurgitezi | să regurgiteze | să regurgităm | să regurgitați | să regurgiteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | regurgitează | regurgitați | |||||
negative | nu regurgita | nu regurgitați |
regurgita