reincarna
Borrowed from French réincarner. Equivalent to re- + incarna.
a reincarna (third-person singular present reincarnează, past participle reincarnat) 1st conj.
infinitive | a reincarna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | reincarnând | ||||||
past participle | reincarnat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | reincarnez | reincarnezi | reincarnează | reincarnăm | reincarnați | reincarnează | |
imperfect | reincarnam | reincarnai | reincarna | reincarnam | reincarnați | reincarnau | |
simple perfect | reincarnai | reincarnași | reincarnă | reincarnarăm | reincarnarăți | reincarnară | |
pluperfect | reincarnasem | reincarnaseși | reincarnase | reincarnaserăm | reincarnaserăți | reincarnaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să reincarnez | să reincarnezi | să reincarneze | să reincarnăm | să reincarnați | să reincarneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | reincarnează | reincarnați | |||||
negative | nu reincarna | nu reincarnați |