relega
relēgā
relega
Borrowed from French reléguer, from Latin relegare.
a relega (third-person singular present relegă, past participle relegat) 1st conjugation
infinitive | a relega | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | relegând | ||||||
past participle | relegat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | releg | relegi | relegă | relegăm | relegați | relegă | |
imperfect | relegam | relegai | relega | relegam | relegați | relegau | |
simple perfect | relegai | relegași | relegă | relegarăm | relegarăți | relegară | |
pluperfect | relegasem | relegaseși | relegase | relegaserăm | relegaserăți | relegaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să releg | să relegi | să relege | să relegăm | să relegați | să relege | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | relegă | relegați | |||||
negative | nu relega | nu relegați |
relega