Borrowed from French remailler.
a remaia (third-person singular present remaiază, past participle remaiat) 1st conjugation
infinitive | a remaia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | remaind | ||||||
past participle | remaiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | remaiez | remaiezi | remaiază | remaiem | remaiați | remaiază | |
imperfect | remaiam | remaiai | remaia | remaiam | remaiați | remaiau | |
simple perfect | remaiai | remaiași | remaie | remaiarăm | remaiarăți | remaiară | |
pluperfect | remaiasem | remaiaseși | remaiase | remaiaserăm | remaiaserăți | remaiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să remaiez | să remaiezi | să remaieze | să remaiem | să remaiați | să remaieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | remaiază | remaiați | |||||
negative | nu remaia | nu remaiați |