Borrowed from French répercuter.
a repercuta (third-person singular present repercutează, past participle repercutat) 1st conjugation
infinitive | a repercuta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | repercutând | ||||||
past participle | repercutat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | repercutez | repercutezi | repercutează | repercutăm | repercutați | repercutează | |
imperfect | repercutam | repercutai | repercuta | repercutam | repercutați | repercutau | |
simple perfect | repercutai | repercutași | repercută | repercutarăm | repercutarăți | repercutară | |
pluperfect | repercutasem | repercutaseși | repercutase | repercutaserăm | repercutaserăți | repercutaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să repercutez | să repercutezi | să repercuteze | să repercutăm | să repercutați | să repercuteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | repercutează | repercutați | |||||
negative | nu repercuta | nu repercutați |
repercuta