reprima
reprima
Borrowed from French réprimer.
a reprima (third-person singular present reprimă, past participle reprimat) 1st conjugation
infinitive | a reprima | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | reprimând | ||||||
past participle | reprimat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | reprim | reprimi | reprimă | reprimăm | reprimați | reprimă | |
imperfect | reprimam | reprimai | reprima | reprimam | reprimați | reprimau | |
simple perfect | reprimai | reprimași | reprimă | reprimarăm | reprimarăți | reprimară | |
pluperfect | reprimasem | reprimaseși | reprimase | reprimaserăm | reprimaserăți | reprimaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să reprim | să reprimi | să reprime | să reprimăm | să reprimați | să reprime | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | reprimă | reprimați | |||||
negative | nu reprima | nu reprimați |
reprima