a repurta (third-person singular present repurtă, past participle repurtat) 1st conj.
infinitive | a repurta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | repurtând | ||||||
past participle | repurtat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | repurt | repurți | repurtă | repurtăm | repurtați | repurtă | |
imperfect | repurtam | repurtai | repurta | repurtam | repurtați | repurtau | |
simple perfect | repurtai | repurtași | repurtă | repurtarăm | repurtarăți | repurtară | |
pluperfect | repurtasem | repurtaseși | repurtase | repurtaserăm | repurtaserăți | repurtaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să repurt | să repurți | să repurte | să repurtăm | să repurtați | să repurte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | repurtă | repurtați | |||||
negative | nu repurta | nu repurtați |