Borrowed from French ressentir. By surface analysis, re- + simți.
a resimți (third-person singular present resimte, past participle resimțit) 4th conj.
infinitive | a resimți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | resimțind | ||||||
past participle | resimțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | resimț | resimți | resimțe | resimțim | resimțiți | resimț | |
imperfect | resimțeam | resimțeai | resimțea | resimțeam | resimțeați | resimțeau | |
simple perfect | resimții | resimțiși | resimți | resimțirăm | resimțirăți | resimțiră | |
pluperfect | resimțisem | resimțiseși | resimțise | resimțiserăm | resimțiserăți | resimțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să resimț | să resimți | să resimță | să resimțim | să resimțiți | să resimță | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | resimțe | resimțiți | |||||
negative | nu resimți | nu resimțiți |