restituī
restitui
Borrowed from French restituer.
a restitui (third-person singular present restituie, past participle restituit) 4th conj.
infinitive | a restitui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | restituind | ||||||
past participle | restituit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | restitui | restitui | restituie | restituim | restituiți | restituie | |
imperfect | restituiam | restituiai | restituia | restituiam | restituiați | restituiau | |
simple perfect | restituii | restituiși | restitui | restituirăm | restituirăți | restituiră | |
pluperfect | restituisem | restituiseși | restituise | restituiserăm | restituiserăți | restituiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să restitui | să restitui | să restituie | să restituim | să restituiți | să restituie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | restituie | restituiți | |||||
negative | nu restitui | nu restituiți |