resuscita
resuscitā
Borrowed from French ressusciter.
a resuscita (third-person singular present resuscitează, past participle resuscitat) 1st conj.
infinitive | a resuscita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | resuscitând | ||||||
past participle | resuscitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | resuscitez | resuscitezi | resuscitează | resuscităm | resuscitați | resuscitează | |
imperfect | resuscitam | resuscitai | resuscita | resuscitam | resuscitați | resuscitau | |
simple perfect | resuscitai | resuscitași | resuscită | resuscitarăm | resuscitarăți | resuscitară | |
pluperfect | resuscitasem | resuscitaseși | resuscitase | resuscitaserăm | resuscitaserăți | resuscitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să resuscitez | să resuscitezi | să resusciteze | să resuscităm | să resuscitați | să resusciteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | resuscitează | resuscitați | |||||
negative | nu resuscita | nu resuscitați |