Borrowed from French réticence.
reticență f (plural reticențe)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) reticență | reticența | (niște) reticențe | reticențele |
genitive/dative | (unei) reticențe | reticenței | (unor) reticențe | reticențelor |
vocative | reticență, reticențo | reticențelor |