a retopi (third-person singular present retopește, past participle retopit) 4th conj.
infinitive | a retopi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | retopind | ||||||
past participle | retopit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | retopesc | retopești | retopește | retopim | retopiți | retopesc | |
imperfect | retopeam | retopeai | retopea | retopeam | retopeați | retopeau | |
simple perfect | retopii | retopiși | retopi | retopirăm | retopirăți | retopiră | |
pluperfect | retopisem | retopiseși | retopise | retopiserăm | retopiserăți | retopiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să retopesc | să retopești | să retopească | să retopim | să retopiți | să retopească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | retopește | retopiți | |||||
negative | nu retopi | nu retopiți |