From Latin reviviscens, present participle of reviviscere (“to revive”), from re- (“re-”) + viviscere, verb inchoate from vivere (“to live”).
reviviscent (comparative more reviviscent, superlative most reviviscent)
revīvīscent
Borrowed from French reviviscent.
reviviscent m or n (feminine singular reviviscentă, masculine plural reviviscenți, feminine and neuter plural reviviscente)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | reviviscent | reviviscentă | reviviscenți | reviviscente | |||
definite | reviviscentul | reviviscenta | reviviscenții | reviviscentele | ||||
genitive- dative |
indefinite | reviviscent | reviviscente | reviviscenți | reviviscente | |||
definite | reviviscentului | reviviscentei | reviviscenților | reviviscentelor |