Borrowed from Latin resolvere, present active infinitive of resolvō.
Audio: | (file) |
a rezolva (third-person singular present rezolvă, past participle rezolvat) 1st conj.
infinitive | a rezolva | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rezolvând | ||||||
past participle | rezolvat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rezolv | rezolvi | rezolvă | rezolvăm | rezolvați | rezolvă | |
imperfect | rezolvam | rezolvai | rezolva | rezolvam | rezolvați | rezolvau | |
simple perfect | rezolvai | rezolvași | rezolvă | rezolvarăm | rezolvarăți | rezolvară | |
pluperfect | rezolvasem | rezolvaseși | rezolvase | rezolvaserăm | rezolvaserăți | rezolvaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rezolv | să rezolvi | să rezolve | să rezolvăm | să rezolvați | să rezolve | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rezolvă | rezolvați | |||||
negative | nu rezolva | nu rezolvați |