Borrowed from French résulter.
a rezulta (third-person singular present rezultă, past participle rezultat) 1st conj.
infinitive | a rezulta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rezultând | ||||||
past participle | rezultat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | — | — | rezultă | — | — | rezultă | |
imperfect | — | — | rezulta | — | — | rezultau | |
simple perfect | — | — | rezultă | — | — | rezultară | |
pluperfect | — | — | rezultase | — | — | rezultaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | — | — | să rezulte | — | — | să rezulte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | — | — | |||||
negative | — | — |