a rindelui (third-person singular present rindeluiește, past participle rindeluit) 4th conj.
infinitive | a rindelui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rindeluind | ||||||
past participle | rindeluit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rindeluiesc | rindeluiești | rindeluiește | rindeluim | rindeluiți | rindeluiesc | |
imperfect | rindeluiam | rindeluiai | rindeluia | rindeluiam | rindeluiați | rindeluiau | |
simple perfect | rindeluii | rindeluiși | rindelui | rindeluirăm | rindeluirăți | rindeluiră | |
pluperfect | rindeluisem | rindeluiseși | rindeluise | rindeluiserăm | rindeluiserăți | rindeluiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rindeluiesc | să rindeluiești | să rindeluiască | să rindeluim | să rindeluiți | să rindeluiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rindeluiește | rindeluiți | |||||
negative | nu rindelui | nu rindeluiți |