români m or f by sense (plural românis)
români (invariable)
români
români m pl
From român.
a români (third-person singular present românește, past participle românit) 4th conj.
infinitive | a români | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | românind | ||||||
past participle | românit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | românesc | românești | românește | românim | româniți | românesc | |
imperfect | româneam | româneai | românea | româneam | româneați | româneau | |
simple perfect | românii | româniși | români | românirăm | românirăți | româniră | |
pluperfect | românisem | româniseși | românise | româniserăm | româniserăți | româniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să românesc | să românești | să românească | să românim | să româniți | să românească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | românește | româniți | |||||
negative | nu români | nu româniți |