Inherited from Latin rōmānus. The variant rumân also meant peasant, or a serf who worked the land (in feudal medieval Wallachia). In popular speech, it also had the meaning of a husband or man in general, but this is now archaic. Doublet of roman, a later borrowing.
român m or n (feminine singular română, masculine plural români, feminine and neuter plural române)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | român | română | români | române | |||
definite | românul | româna | românii | românele | ||||
genitive- dative |
indefinite | român | române | români | române | |||
definite | românului | românei | românelor | românelor |
român m (plural români, feminine equivalent româncă)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | român | românul | români | românii | |
genitive-dative | român | românului | români | românilor | |
vocative | române | românilor |