From rostogol, probably from rotocol, a derivative of roată.
Audio: | (file) |
a rostogoli (third-person singular present rostogolește, past participle rostogolit) 4th conj.
infinitive | a rostogoli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rostogolind | ||||||
past participle | rostogolit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rostogolesc | rostogolești | rostogolește | rostogolim | rostogoliți | rostogolesc | |
imperfect | rostogoleam | rostogoleai | rostogolea | rostogoleam | rostogoleați | rostogoleau | |
simple perfect | rostogolii | rostogoliși | rostogoli | rostogolirăm | rostogolirăți | rostogoliră | |
pluperfect | rostogolisem | rostogoliseși | rostogolise | rostogoliserăm | rostogoliserăți | rostogoliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rostogolesc | să rostogolești | să rostogolească | să rostogolim | să rostogoliți | să rostogolească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rostogolește | rostogoliți | |||||
negative | nu rostogoli | nu rostogoliți |