a rostui (third-person singular present rostuiește, past participle rostuit) 4th conj.
infinitive | a rostui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rostuind | ||||||
past participle | rostuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rostuiesc | rostuiești | rostuiește | rostuim | rostuiți | rostuiesc | |
imperfect | rostuiam | rostuiai | rostuia | rostuiam | rostuiați | rostuiau | |
simple perfect | rostuii | rostuiși | rostui | rostuirăm | rostuirăți | rostuiră | |
pluperfect | rostuisem | rostuiseși | rostuise | rostuiserăm | rostuiserăți | rostuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rostuiesc | să rostuiești | să rostuiască | să rostuim | să rostuiți | să rostuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rostuiește | rostuiți | |||||
negative | nu rostui | nu rostuiți |