ruja
Inherited from Proto-Slavic *ruja. The late attestation of the word in Polish may indicate borrowing, most likely from Ukrainian руя (ruja).
ruja f (diminutive rujka, related adjective rujowy)
ruja
a ruja (third-person singular present rujează, past participle rujat) 1st conjugation
infinitive | a ruja | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rujând | ||||||
past participle | rujat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rujez | rujezi | rujează | rujăm | rujați | rujează | |
imperfect | rujam | rujai | ruja | rujam | rujați | rujau | |
simple perfect | rujai | rujași | rujă | rujarăm | rujarăți | rujară | |
pluperfect | rujasem | rujaseși | rujase | rujaserăm | rujaserăți | rujaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rujez | să rujezi | să rujeze | să rujăm | să rujați | să rujeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rujează | rujați | |||||
negative | nu ruja | nu rujați |
ruja
ruja